Ea merge la psiholog (pe ascuns)...el este "plecat" ....
Sa incepem cu barbatii din ziua de azi : CE VOR EI DE LA PARTENERA?
Lista este la fel (sau poate chiar mai lunga) decat lista femeilor; vor ca femeia sa faca .... si asta, dar si asta...ah daaaa si asta, si sa fie si asa .... dar si asa dar sa nu uitam ca trebuie sa aiba si un pic din mama si in primul rand sa fie independente!
Treaba asta cu "independenta" sincer le-am cam insuflat-o noi ! Trist dar adevarat! Nu ei sunt de vina pentru cate cerinte au.
Din momentul in care noi ne-am batut cu pumnii in piept ca putem, ca vrem sa fim independente, ca putem fi o mica "Xena", ca le descurcam pe toate chiar si pe ale lor, da, noi am proiectat aceasta femeie care face din toate si de toate!
El este "plecat" ... la propriu sau la figurat, oricum ar fi, acasa, langa tine, sau plecat, nu este prezent totusi ... revenim la sfarsit la aceasta idee.
Ea merge la psiholog, ca stie el sau nu, dar spune des ca "nu mai poate". Stim, des se intampla sa nu mai putem si ne dorim ca cineva cu o bagheta magica sa preia toate responsabilitatile pe care le avem si sa le rezolve ca apoi sa stam un pic lungite, zen, sa le privim cum se rezolva...asa...de la sine. Dar nici atunci nu vom putea sta, pentru ca ne-am educat, indoctrinat si invatat ca noi sa fim varianta feminina - masculinizata sau mai degraba barbatii in relatie. Dupa cum am spus, nu ei sunt de vina pentru masculinizarea noastra, noi ne-am impus acest "TREBUIE" si nu constientizam ca "NU TREBUIE".
Este foarte greu sa te reprogramezi sa scoti acest cuvant din vocabular, sau orice alt cuvant care apasa greu atunci cand il rostesti, dar iti face stie mai bine sa il faci sa dispara decat sa il refolosesti si sa iti readuca o stare negativa.
Deci, cum spuneam, femeile merg la psiholog si de multe ori ascund acest lucru ... daca intreb "de ce?" poate vei raspunde prima oara ca din cauza etichetarii, caci inca se spune despre cel/cea care merge la psiholog ca are "probleme la cap". Ascund acest lucru din multe motive; cineva scria citez :
"Femeile, mai mult decat barbatii, traiesc asteptand, asteapta sperand si spera iubind fantasma construita in mintea ei din bucati de dorinte ascunse in adancul fiintelor lor.
Femeile proiecteaza dorinte si se amagesc mai des crezand ca daca nu acum, mai tarziu, daca nu este asa cum doresc ele, el se va schimba, va deveni cel visat si atunci vor fi fi fericite. Si de cele mai multe ori traiesc intr-o asteptare frustranta."
Prin urmare, in prima instanta ajung la terapie "din cauza lui", dar afla apoi ca el este doar rasuflarea frustrarii ei acumulate nu vina reala.
Si atunci, de ce ne miram ca el este absent?
Initierea unui prim dialog ar fi de preferat, dar nu un dialog in care sa ii gasim alea 993646784 de defecte ale lui, ci sa realizam unde am gresit noi pana in acel moment.
Da, sigur esti o iubita, o sotie, o mama devotata, gatesti, faci curat, ai grija de tot, muncesti si nu mai poti ... opreste-te un pic din a fi barbat si concentreaza-te asupra ta. Nu spune ca nu ai timp, nu spune ca nu stii cum, totul se invata, chiar de la 0.
De cate ori s-a intamplat sa fie langa tine dar sa fie cu gandurile in alta parte, sa stea pe telefon, sa fie absent sau chiar sa nu fie deloc, dar ar fi cam acelasi lucru? De multe ori, nu? De ce crezi ca face asta? Pentru ca nu ii pasa (ceea ce ii spui des poate), ca nu are chef de tine, ca nu mai simti ca pasiti pe aceeasi poteca?
Si el are nevoie de a se retrage cumva din tot ceea ce se intampla, lui ii este mai usor sa faca asta spre deosebire de tine, pentru ca el este sigur ca tu te vei descurca sa rezolvi toate treburile, cum le-ai rezolvat ca pana acum, nu?
Noi le oferim o plansa usoara dar tot noi strangem frustrari, noi in loc sa fim femei, suntem mame pentru ei in primul rand. Daca reluam lista cu "ce vor barbatii de la o femeie" sigur gasim acolo 80% din calitatile, atitudinea si comportamentul mamei sau a femeii de vis, pentru ca asta este "la moda" acum.
Asa ca, vrei ca viata ta sa fie "la moda", sa urmezi niste tipare sau vrei o dezvoltare armonioasa a cuplului ?
Nu vreau sa spun "totul depinde de tine", ci "depinde de voi", nu uita, nu esti doar tu in relatie, sunteti doi.
Va salut si va imbratisez!
Posted from my blog with SteemPress : http://laviniaterapeut.org/uncategorized/ea-merge-la-psiholog-pe-ascuns-el-este-plecat/